Incep sa nu mai
suport pagina asta complet goala de word pe care o am in fata la inceputul
fiecarui post… parca imi taie din C&I (Chef si Inspiratie), de care oricum
nu prea dispun asa cum mi-ar fi placut, si anume in cantitati industriale.
(Intrucat nu imi
scriu postul la laptopul meu, am un motiv in plus sa ma plang de blestemata
asta de tastatura si de fitele locuitorilor de pe plaiurile franceze privind asezarea
literelor dupa bunul plac.)
Incepusem o
mini-discutie introspectiva despre lipsa chefului si a inspiratiei. Impropriu
spus discutie, monolog ar fi mai corect. Bine, banuiesc ca nu as gresi prea
mult daca as spune ca vorbeam singura… de fapt niste ganduri zburau haotice
prin mintea mea, na! (e de rau cand ajungi sa te certi de unul singur, nu?)
Siiii cum
spuneam, lipsa celor 2(doi) parametri C si I am pus-o pe seama multitudinii de
evenimente petrecute intr-un timp atat de scurt. Cred ca in ultima saptamana am
spus “o sa scriu despre asta pe blog” cam de cate ori a numarat chuck Norris oi
in somn, sau oile l-au numarat pe el, ma rog.. (omfg, autocorrectul a bagat
litera mare la Norris. Si
i-au adaugat si ‘Eticheta inteligenta’. OK, mindfuck total. UNDE DRACU SUNT
GHILIMELELE PE TASTATURA VIETII ?!)
Gata, sunt bine.
Ziceam de multele evenimente din ultima perioada. Bineinteles, cel mai
important este ca am reusit sa racesc si am mai mult de o saptamana de cand ma
chinui cu o tuse care mai are putin si devine echivalentul Get Out Of Jail
Class Free Pass, intrucat am reusit performanta de a deranja vreo 3 seminare si
2 cursuri. I’m awesome, i know.
*pauza de urlat
ca tocmai am reusit sa imi frig limba cu ceai oparit.*
Mda, ai crede ca invat din greseli. Ei bine, nu! Hm, ar merge dezbatut, poate mie
chiar imi place sa am de-a face cu produse pe baza de apa oparita, cine stie. Glumetii
ar spune ca poate e o forma de S&M. Stanciu & Mihaela. D’ooooh ! :P
Apropos de S si
M, zilele trecute am discutat (si nu, de data asta nu mai eram singura in
timpul discutiilor) despre filozofii de viata si despre fericire. Teoria MS
(aviz fanilor House, nu e vorba de scleroza multipla) si teoria KISS mi-au dat
cel mai mult de gandit. Pe scurt, MS (the Manipulation of the Stupid) si
KISS (Keep It Simple Stupid).
A se observa
lucrul comun din cele 2 teorii, chiar si fara sa le detaliez. Stoopid it is, de
unde ajung la concluzia trasa de mine de ceva vreme in varianta
bruta ‘Ignorance is bliss’ si in cea neta : Numai prostii pot fi cu
adevarat fericiti.
In momentul asta probabil I kissed my jumatate din traficul
blogului goodbye, multumesc si pentru vorbele dulci aruncate, always a
pleasure :P
In fine, o sa
aplic hit and run, nu o sa dezvolt deloc ideea. Imi este si asa destul de greu
sa ma mentin coerenta in scrierea prostiilor de zi cu zi, d-apai cand vine
vorba de lucruri din categoria _Deep Shit_ (inca duc lipsa ghilimelelor dupa
cum se poate vedea cu ochiul liber. Iata !)
Anyhoo, asa cum
nu v-am obisnuit, incheierea va fi cu o mica povestioara vizand amuzamentul meu
vis-à-vis de perplexitatea la volan. Azi am prins un trafic infernal in
Focsani, ma simteam aproape ca in Bucuresti, doar ca mai putin panicata. Si
stateam intr-o coada infernala la un semafor, pierzand al 3-lea verde in
aglomeratia vietii. Dupa cei 2 centimetri inaintati, raceala mea incepe sa
isi ceara drepturile. Din nefericire pt mine, era vorba de dreptul la un
servetel. Servetel pe care nu il aveam la indemana, ci chiar langa luneta,
muuuult in spaaate. Ma uit la semafor(e inca rosu, ok !) trag scaunul in
spate, desfac centura si ma arunc de pe scaunul soferului pe bancheta din spate
dupa pachetul de servetele, zambind frumos soferului din spate si pasagerului
din dreapta al acestuia care au asistat la intreaga scena.
Perplexitatea la
volan e cea mai amuzanta !
Va pup !
