De 3X Femeie

Bunul meu prieten Dextroza mi-a trimis o idee: “scrie ceva surprinzator despre femei” zice el. Banuiesc ca trebuie sa mentionez faptul ca daca ma apuc sa dezbat argumente pe acest subiect ar fi ca si cand m-as arunca in gura lupului de bunavoie, intrucat as fi pe teritoriul lui absolut. Asa ca Danut, te rog, ai mila si nu critica prea rau incercarea mea de a-ti aduce satisfactie dezvoltand un post pe aceasta tema, DEOARECE nu e neaparat domeniul meu obisnuit unde incerc realizarea de sinapse.

In primul rand o sa critic incercarea de generalizare. Chiar am observat ca este atat de frecventa aceasta incercare in randul masculilor de a cataloga fiecare apartenenta a sexului frumos ca detinatoare de anumite atribute si sa nu incerce sa vada si dincolo de acesta aparenta.  De cate ori nu ne-am lovit de aceste stereotipuri?! - “Femeile” sunt varza la volan. - Noi facem gratarul, ca suntem barbati, “Femeile” la bucatarie la curatat de cartofi. - Numai voi, “Femeile”, puteti sa cititi mizeria aia de Eat, Pray, Love. - E “Femeie”, boss, la ce te asteptai?!

– Calma-te, mujer!!!

Femeile nu sunt toate la fel. Sunt femei carora le plac filmele lui George Lucas si femei care se duc la sala machiate. Femei care stiu multa matematica si femei care beau bere. Femei hipersensibile si femei qui vous font l'amour pour quelques sous (parca suna mai bine in franceza…). Femei care urasc barbati si femei care urasc alte femei din cauza unui barbat (asta e o situatie mult prea des intalnita chiar).

Si da, femeile chiar sunt surprinzatoare. Every one of them. Intrebarea e de fapt daca tu chiar vrei sa te lasi surprins. Daca chiar iti doresti sa cunosti persoana de langa tine. Si nu, nu e de ajuns daca ii stii numarul de la sutien. Ai rabdare sa descoperi in ea ceea ce altii nu au vazut inaintea ta. Ia-o ca pe o provocare, ca sa folosesc termeni din registrul testosteronal.

Dar bineinteles ca asta se intampla prea rar in secolul vitezei, cand toata lumea vrea din ce in ce mai mult si in timp din ce in ce mai scurt. Cantitate in loc de calitate. Totusi, minunile nu se realizeaza intr-o zi :P

Zicea Danut ca prea dam vina pe societate. Mi-a sarit asta in ochi din 2 motive: 1. Ca a folosit termenul “societate” mai des decat am auzit “Vara nu dorm” in camin si 2. Pentru ca am blamat chiar eu societatea in una din discutiile noastre pentru unele actiuni ale unor femei nowadays.

Ba, normal ca societatea influenteaza. Si cum totul se invarte azi in jurul superficialului, bineinteles ca toti suntem afectati intr-o oarecare masura, unii mai mult, altii mai putin. De asta am ajuns sa avem vedete de teapa Madalinei Pamfile si femei a caror viata se invarte numai in jurul barurilor de pe Lipscani, a notificarilor de pe facebook si a numarului de pretendenti libidinosi, detinatori a unor conturi cu cat mai multe zerouri. Dar nu doar femeile sunt asa, ca si sexul tare isi are specimenele lui de mahari, posesori de Ferrari-uri cu numere provizorii si fani declarati ai muzicii cu influente orientale produsa in Romania.

Am deraiat mult in stilu-mi caracteristic de la ideea de baza a postului si anume cum/cat de surprinzatoare sunt femeile. Oricum, daca nu ai aflat inca raspunsul la intrebare inseamna ca nu s-a indragostit nimeni de tine pana acum.

Recomand sa-ti iei un caine. :P 

Propozitii simple

17 aprilie 2012. E vacanta. Totodata, e marti.  Deci nu gresesc daca afirm ca e chiar mijlocul vacantei de Paste.

Eu sunt, de asemenea, in vacanta. Totodata, ma aflu in tren. In drum spre Bucuresti. De ce?!

Nu pot sa raspund de ce m-am trezit intr-o zi de vacanta la orele 7 antemeridian. La fel cum nu pot explica diferenta majora de stari pe care le resimt in Focsani si in Bucuresti. In cele 5 zile petrecute acasa, cred ca 4 jumate le-am dormit K. Creierul mi-a fost intr-o stare vegetativa continua, dupa 2 zile deja ma simteam ca dupa o lobotomie.

“Da’ sucuri, bere, chipsuri, covrigei aveeem”, propozitia care mi-a intrerupt sirul gandurilor, rasunand in tot compartimentul. Ma uit in jur si vad ca nu sunt singura debusolata de aceasta revenire brusca la realitate. Nenea de etnie rroma din fata mea se trezeste nemultumit dintr-un somn iepuresc (omul chiar dormea cu un ochi deschis, creepy, stiu.), iar nevasta-sa (sau fiica-sa, nu pot sa imi dau seama exact, au niste traditii maritale ciudate) a tresarit din citirea cu atata verva a unei carti de rugaciuni, incat a scapat-o pe jos. Moment depasit odata cu venirea unor noi veniti, total conventionali, lucru care ma bucura nespus.

De mai multe ori ma gandisem sa scriu despre compania peste care poti da circuland cu Caile Ferate Romane, dar nu am reusit niciodata sa ma tin de acest minunat plan.

Probabil cea mai semnificativa amintire pe care cred ca o voi pastra pentru muuuuuult timp ce schiteaza extrem de bine norocul sau mai bine zis nenorocul de a avea random people in compartiment, este una de asta vara: de la Bucuresti la Buzau a fost o calatorie cat se poate de linistita. La statia din Buzau se urca in compartimentul pe care il imparteam cu inca o tanara studenta vreo 6 persoane: un nene cu un baietel si cu vreo 4 mamaie, toate imbracate in negru si cu o logoree inimaginabila. Am asistat cu groaza la acomodarea lor in compartiment, lucru care consta in descaltarea de orice tip de incaltaminte ar fi purtat si imprastierea unor ziare peste tot, impartirea pungilor de seminte si celor de pufuleti pentru nepot. Si a sticlelor de Cola la 2L, desigur. Dupa care, logoreea a tinut o ora jumate pana la Focsani, cand am sarit literalmente din tren. Totusi, in acest interval am reusit cumva sa ma pun la curent cu toate cunostintele lor care au decedat de curand si cu personalitatile si obiceiurile fiecaruia.

Si eu ma mai plangeam ca nu pot retine informatiile predate la cursul de Comportamentul Consumatorului…

Dar, da, ce pot sa spun, Sheldon avea dreptate: e fun sa calatoresti cu trenul.

Insert <Sarcasm> here.

Va pup!

Comeback Post

Dragii mei, cu mandrie va anunt ca am reusit sa ies din hibernare.

Dupa atata timp in care ideea de a ma reapuca de blog mi-a trecut prin minte, ce-i drept, de multe ori, dar cu o intensitate mai mica de 2 amperi, iata ca a venit si ziua in care m-am intors, cu o interfata nou-nouta si cu mult chef de scris. Ma gandesc serios sa adopt consecventa. Consecventa in scris, ma refer, nu si in idei, desigur.

Va pup!