duminică, 30 ianuarie 2011

Postul de duminica


Ora 22:17 – perfecta pentru o pauza de cafea. Nu ideala, dar atat timp cat ma ajuta sa nu imi mai cada ochii in gura de somn si asta fara sa fiu nevoita sa apelez la scobitori, e perfect.

Bineinteles ca sunt un student tipic si ma comport ca atare: in ajunul examenului, fac abuz de cafea si imi supraalimentez creierul cu informatii random despre finantele publice si private, datorii si alte chestiute pe care (daca suntem norocosi) le cunoaste doar ministrul economiei . 
Ce sa zic, o seara perfecta de duminica.. mai ales ca mediul e in mod cert si indubitabil “propice” pentru astfel de activitati… educative. NOT !

De ce? Cum ar spune un clasic in viata: de mere !

De fapt, explicatia multi-pertinenta ar fi ca eroinele noastre si anume cele doua colocatare vesele din casuta roz si fermecata situata in apropierea Pietei Romane au avut program de studiu azi. Au studiat fiecare barfa nou-aparuta si suculenta din incinta facultatii, fiecare plan din viitorul apropiat, filozofiile erei contemporane (moda si religia promovata de revista Cosmopolitan), au despicat firul in patru a fostelor relatii amoroase ale blondei (roscata s-a distrat pe cinste la subiectul asta),  pe scurt, orice, mai putin studiul curbei utilitatii marginale si legea finantelor publice din monitorul oficial.

(Ihhh.. btw, nu stiu sa fac cafea. Bleax, gust naspa!)

Bineinteles, discutiile offtopic dintre cele doua s-au terminat in momentul in care o acuta pana de semnal si-a facut simtita prezenta, nivelul luciditatii celor doua scazand sub nivelul marii. 
In traducere, Andreea si cu mine am ras de am facut pana si am trait fericite pana la adanci batraneti. 

Sau sper, cel putin, pana dupa examenul de maine.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Viata de student – behind the scenes

Studentul – individ al unei specii al carui destin pare sa fie greu incercat de evenimente de diferite intensitati, petreceri nebune sau plictisitoare, iubiri efemere si indoieli nemuritoare,  betii crunte rezultate cu blankuri de memorie, absentarea cursurilor sau prezenta religioasa (aici exista desigur si varianta de mijloc si anume multiubitul somn pe bancile facultatii) dar si existenta unei perioade de foc, sesiunea,  in care experienta studentului va fi testata, experienta care nu vizeaza niciuna dintre actiunile enumerate mai sus.

Este din timpuri legendare stiut faptul ca in era nefasta a sesiunii, indivizii care sunt direct vizati de aceasta perioada de timp ce poate oscila de la 2 la 4 saptamani (adica studentii) sunt oarecum obligati sa nu isi paraseasca cuibusorul de nebunii, metaforic numit astfel datorita exploziei de sinapse cauzata de muntii de cursuri, cearceafurile de teme si, in cazul celor foooarte ghinionisti, lipsei curentului pe o perioada limitata (dar nu prea) de timp.  (Da, ultima parte se refera la anumiti stundenti care sunt din Focsani, de sex feminin, anul I la ASE).

Cu alte cuvinte, daca ai luni examen la finante atunci mami stai in casa si inveti pana iti fac neuronii revolutie.  
Asta in teorie.

In practica, stim cu totii, atat cercetatorii britanici cat si studentii, indiferent de origine, cum sta treaba, acestia din urma uniti fiind sub glasul binecunoscut al imnului scandat la unison: "N-am rosii."

Exemplu pertinent: sa zicem, ipotetic desigur, ca o anume studenta in anul I are in 2 zile examen laa.. sa spunem de amorul exemplului, finante. Se trezeste matinal pe la orele 15:12, mananca vreo ora, mai barfeste cu colega de apartament vreo ora, se mai invarte prin casa, se face ceasul 18. Acesta este momentul crucial cand studenta in cauza isi deschide cursurile si incepe sa invete pagina de blog si incepe sa scrie.

Apogeul tristetii - ar spune unii, dar nu chiar. Acest moment idilic se atinge abia in clipa in care studenta iese din examen cu un gand bine plantat in minte: “pentru urmatorul ma apuc sa invat mai din timp”.

Siii iata, acesta este ciclul vietii de student.

Acum chiar ar fi cazul sa ma apuc de invatat. Dar mai intai tre’ sa mananc.

vineri, 28 ianuarie 2011

Dragoste nestramutata pentru ciocolata

Sigur ca titlul este un cliseu total. Si sigur ca nu are absolut nimic de-a face cu ceea ce intentionam sa scriu, singura legatura ar fi ca in momentul scrierii imi exercit functia de consumatoare inraita a drogului numit eufemistic ciocolata (da, e drog pentru ca produce dependenta).


Si cum stateam eu asa cu lingura de finetti intr-o mana si cu ochii la facebook, pentru ca, trebuie sa recunosc, ma declar in aceeasi masura dependenta irevocabil de feisbuc, dau peste profilurile unor fosti colegi de... gradinita. Si atunci imi pica mie fisa ca eu nici macar nu stiu 50% din prenumele colegilor de gradi, sa nu mai zic de numele de familie. De aici pana la un mega-debate cu Andreea (nr. - colega de apartament, ex-colega de gradi, ex-colega de generala) nu a fost decat un pas.
Da, imaginea vietii la 19 ani, in plina sesiune, noi rememorand amintiri din perioada simbolista (adica atunci cand credeam ca tot ce zboara se mananca). De mentionat ca niciuneia nu ne statea gandul la examenele ce se apropie pe sistem turbo. Fabulos.

Oi fi eu nebuna, dar parca în sesiune ai și mai puțin chef de învățat decât în celelalte anotimpuri... Ma consider cel mai bun exemplu in sensul asta, am inceput blogul chiar in ajunul examenului de matematica, cand nu aveam in cap fantezii legate de Criteriul lui Leibnitz si Raabe - Duhamel cum era normal. Insa un lucru tot am invatat despre matematica (si nu, nu e statistica) si anume ca unele functii sunt meschine. Ex: F(inetti) + F(acebook) = F(i) sau multimea vida, tradusa din alfabetul grecesc ( Φ) care, tradusa din nou, inseamna o pierdere maxima de timp si resurse de toate felurile. :D Cine nu e de acord sa cante cucurigu.

Iaaar morala povestii este, conform anacolutului din dotare, urmatoarea: Life is short. Eat chocolate.

miercuri, 26 ianuarie 2011

De ce *Coffee Rush* ?

In primul rand, pentru ca ideea blogului mi-a venit dupa consumul unei supradoze de cafea, cantitate care provoaca, cel putin in cazul meu, un tsunami de idei, fara mare legatura intre ele, nascute dupa cunoscuta expresie “cantitate, dar NU (neaparat si) calitate”. Mda, sper sa nu fie cazul.
Asa caaaa… ce s-a gandit subsemnata ?! Cum ar fi sa existe un loc in cyberspatiul asta unde sa imi scriu toate tampeniile anacolute ? Raspunsul a venit prompt :

Mare e gradina Domnului si la fel e si Internetul !
Revenind (lucru pe care eu de putine ori il fac pentru ca de obicei imi tot uit ideile), sper ca blogul asta sa nu fie o completa pierdere de timp nici pentru mine, nici pentru cei care ajung sa il citeasca. Dar asta se va vedea in postarile viitoare :D

Ok, maine cateva cuvinte despre mine, nu prea multe ca sa nu plictisim.
Tootles !