Dragoste nestramutata pentru ciocolata

Sigur ca titlul este un cliseu total. Si sigur ca nu are absolut nimic de-a face cu ceea ce intentionam sa scriu, singura legatura ar fi ca in momentul scrierii imi exercit functia de consumatoare inraita a drogului numit eufemistic ciocolata (da, e drog pentru ca produce dependenta).

Si cum stateam eu asa cu lingura de finetti intr-o mana si cu ochii la facebook, pentru ca, trebuie sa recunosc, ma declar in aceeasi masura dependenta irevocabil de feisbuc, dau peste profilurile unor fosti colegi de... gradinita. Si atunci imi pica mie fisa ca eu nici macar nu stiu 50% din prenumele colegilor de gradi, sa nu mai zic de numele de familie. De aici pana la un mega-debate cu Andreea (nr. - colega de apartament, ex-colega de gradi, ex-colega de generala) nu a fost decat un pas.

Da, imaginea vietii la 19 ani, in plina sesiune, noi rememorand amintiri din perioada simbolista (adica atunci cand credeam ca tot ce zboara se mananca). De mentionat ca niciuneia nu ne statea gandul la examenele ce se apropie pe sistem turbo. Fabulos.

Oi fi eu nebuna, dar parca în sesiune ai și mai puțin chef de învățat decât în celelalte anotimpuri... Ma consider cel mai bun exemplu in sensul asta, am inceput blogul chiar in ajunul examenului de matematica, cand nu aveam in cap fantezii legate de Criteriul lui Leibnitz si Raabe - Duhamel cum era normal. Insa un lucru tot am invatat despre matematica (si nu, nu e statistica) si anume ca unele functii sunt meschine. Ex: F(inetti) + F(acebook) = F(i) sau multimea vida, tradusa din alfabetul grecesc ( Φ) care, tradusa din nou, inseamna o pierdere maxima de timp si resurse de toate felurile. :D Cine nu e de acord sa cante cucurigu.

Iaaar morala povestii este, conform anacolutului din dotare, urmatoarea: Life is short. Eat chocolate.