TGI'm not that stupid.

Ma tin sa scriu postul asta de fo’ saptamana. Abia azi mi-am gasit timp in ultra-aglomeratul meu program in care nici nu dorm, nici nu invat, numai Dumnezeu stie ce fac ca eu tot nu imi dau seama cum pot sa pierd atata timp stand degeaba.

Reeeveniiind, ceea ce voiam sa scriu in postul de azi e despre martea trecuta, cand am trait o experienta revelatoare sa zicem. Marti am ras tare. Da’ tare rau. De ce? Pai am fost la Marketer Club cu Claudia si Teo (cu ocazia asta ii voi mai ura inca o data La multi ani caci a fost ziua ei azi;;)). Pentru cei care nu stiti, Marketer Club este un curs unde sunt invitati diferiti oameni cu cariere specializate pe domeniul marketing, publicitate si te blagoslovesc cu ale lor cunostinte si experiente. Marturisesc ca imi place la nebunie, este super interesant. Dar nu asta e motivul pentru excesul meu de veselie din ultima sedinta.

Din cauza faptului ca nu exista restrictii pentru cine poate sa vina si cine nu, vin tot felul de studenti. Studenti care ma fac sa imi doresc sa fi fost accesul permis doar persoanelor cu un anumit nivel al IQ-ului. Adica vin si multi prosti frate. Dar nu vorbesc de prostie gen “ba, nu am experienta, nu stiu, nu prea inteleg ce se vorbeste aici”. Nu mami, sunt prosti de genul: 1. “ba, nu am experienta, nu stiu, nu prea inteleg ce se vorbeste aici, DAR vreau sa imi dau cu parerea random despre ce se vorbeste ca sa demonstrez ca m-a nascut mama invatat” alias bagatorii in seama cu japca, 2. retardati de-a dreptul pe care nu-I intelege nimeni cand pun o intrebare si 3, categoria asta nu se incadreaza neaparat in termenul de prostie, dar e mirific de enervanta, si anume cei care casca gura la tine si la ceea ce discuti cu colega din dreapta.

Si, pentru amuzamentul cititorilor, am si 3 exemple mirobolante, ale caror protagonisti sunt o blonda, un tip (sa il numim Frantz) si inca o tipa (sa zicem ca o cheama Quasimodo, Quasi pe scurt):  pentru prima categorie, bagatorii in seama: invitatul nostru de saptamana trecuta ne dadea niste informatii despre o noua campanie care va aparea in decursul saptamnii pe la piata romana, la metrou cu mentiunea ca e un eveniment surpriza. Si se trezeste desteapta blonda (pura coincidenta ca e blonda?!): “Pai si noi la metrou unde trebuie sa ne uitam?” moment de perplexitate unanima printre noi. Ma uit la Clau, ea se uita la mine, ne-am instalat amandoua privirea de ba’-asta-isi-bate-joc-de-noi-ce-naiba-vrea-sa-intrebe?!

Frantz e ceva mai special. Special as in “I’m not retarded, I’m just special”. Tipul de la compania de publicitate incepuse sa ne explice despre departamentele de creatie, de strategie si despre oamenii care lucreaza acolo. Si se trezeste Frantz ca are o intrebare: “Dar prostii ce mananca?” Ma judeca cineva pentru faptul ca l-am etichetat pe tip drept retardat ? Asa ma gandeam si eu. Bineinteles ca nimeni nu s-a prins la ce se refera. Dupa explicatii seculare care au durat pana am simtit ca neuronii au atins varsta senectutii, a reusit sala sa inteleaga ca el de fapt isi exprima frustrarea vis-à-vis de persoanele care lucreaza in publicitate si n-au ce cauta acolo si incepuse o dezbatere cu el insusi (da, stiu, wtf?!) despre cum el este mult mai bun decat indivizii in chestiune si cum de 6 luni isi cauta un job si nu si-a gasit nimic, dar ca el e dornic sa se afirme si se simte descurajat…  In alte cuvinte, tipul se credea la psiholog si incerca si el sa isi verse frustrarile. Fapt care a provocat o rafala de chicote din partea tuturor, noua (Clau, Teo <care incepuse sa ameninte ca isi taie o mana daca mai aude alte prostii de genu> si cu mine) nu ne venea sa credem ca asistam la asa ceva.

Last, but not least, Quasi. Quasi e genul de fata enervanta care se implica in toate activitatile scolare la care are acces, dar fara sa priceapa o iota. O vezi peste tot si daca te recunoaste vine la tine si te streseaza cu intrebari mega-stupide si care nu au nicio logica. Quasi e genul de persoana care daca sta langa tine iti asculta conversatiile si se baga in discutia ta. Exemplul relevant de sapt trecuta: Clau ne povestea mie si lui Teo despre un sketch facut de Badea de la Café Deko la stand-up in care se vorbea despre un negru si… anaconda lui. Imediat cum Clau a pronuntat “anaconda”, Quasi care statea de partea cealalta a mesei si care asculta absorbita de subiect, ne pune o intrebare cat se poate de normala avand in vedere contextul (a se simti ironia): "Voi ati vazut filmul Anaconda?"

Da. M-am simtit desteapta dupa ce s-a terminat.