Din puțul gândirii

nu am net. Si sunt atat de frustrata de aspectul asta incat m-am hotarat sa imi exprim nemultumirea scriind prima propozitie cu litera mica. M-am gandit putin daca sa scriu tot postul in maniera asta, dar automatizarea word-ului a decis pentru mine. Iata!

Lipsa netului mi se pare cel mai enervant lucru de pe planeta Pamant, Sistemul Solar, Calea Lactee (adresa completa in caz ca se face vreun sondaj, asa ne-au invatat pe noi aia de la ASE), evident dupa situatiile din categoria Legilor lui Murphy (sa te grabesti ingrozitor de tare intr-o zi si sa ai bartai vraful de chei adunate atunci cine stie de pe unde si le cari ca un ingrijitor de liceu dupa tine si pierzi vreo 10 minute numai sa descui usa. Si pentru ca te grabesti si ai neuronii in vacanta, iar sinapsele in greva, uiti ca trebuie sa o si incui, tocmai bine ca scenariul pentru un film cu prosti sa fie complet. Ce, nu vi s-a intamplat?), sau sa vrei neaparat sa iesi si suni 582454354 de oameni si toti au treaba, iar cand ti-e tie sila sau ai de invatat o Biblie pentru viitorul foarte apropiat, TE SUNA, frate. Te suna de ajungi sa iti urasti ringtonul dupa jumatate de ora de sunat incontinuu. Sau cand mai ai o tigara si nu ai bricheta. Si ti-o aprinzi de la aragaz. Dar invers.

My point was, e frustrant sa nu ai internet. Tocmai partea frustranta e ca nu stii cum sa iesi din situatia asta, ca nu depinde de tine. Dar te incapatanezi sa te convingi de acest adevar partial valabil si te bagi sub birou, langa priza, scoti modemul, routerul, resetezi conexiunea wireless, te infasori in cabluri…*dupa 34 de minute*… dai restart, dai connect si… si vezi in dreapta jos triunghiuletul galben cu semnul exclamarii. Iti smulgi vreo 500 de riverani ai podoabei capilare si ajungi la concluzia “tre sa ii sun pe astia”.

That would be rock bottom. Ca nu poti sa ii suni. Ca e 02:37 noaptea si “astia” n-are program la ora asta, ca nu toti beau café late si vreo 3 pahare de cola ca tine dupa orele 22. Si chiar daca o fac, sigur nu sunt la birou jucand maciu-piciu.

What to do? Am avut de ales intre a manca si a dormi. Et le voila le post pentru le blog! pe care il voi publica cand, da Doamne mai repede, voi avea net.

Post-scriptum con laude (ca e blogu’ meu si scriu fix ce vrea muschiuletu’, ceee aia a masii!): Mi-am schimbat interfata blogului si sunt foarte mandra de banner. Banner facut cu sangele si sudoarea neamului romanesc in plan metaforic, iar in plan real, cu geniul creativ al celei mai iubite persoane din univers, adicatelea eu. Sărut-mânușițele madmoazel Goagle si mesiu Fotoșup, trăiți-ar ție!

Pupicei de la mine si puricei de la Scarlet !