Bai, cam
era timpul. Oricum la felul in care a decurs vara asta pentru mine, bineinteles
ca nu se putea termina decat cu inca o escapada la mare chiar si prin
septembrie (a 7a oara, but who’s counting?)
Asa ca dupa
4 luni petrecute in cel mai inalt grad de nesimtire in ceea ce priveste
distractia, a venit vremea bilantului: ce am invatat vacanta asta? Nu prea
multe, ba chiar am si uitat cateva din cunostintele acumlulate pana acum, dar
nu e panica. Din greseli se invata, chiar si a 2-a oara daca esti mai greu de
cap (cazul subsemnatei :D). Chiar si asa, vara a fost ultra-satisfacatoare din
toate punctele de vedere, mai putin in cazul somnului si in cel financiar, aici
treaba sta cam invers proportional. Daaar, deoarece ma aflu inca in default-ul
student mode, am iesit pe plus, banii si somnul sunt plasati inca pe un plan
secundar (acolo pe langa gatit si curatenie :D)
In fine,
mai putin abstract si mai mult concret. Purtam o discutie zilele trecute
asezonata cu mult vin de la Conu’ Alecu si in compania lui ol’ faithful no. 7
Jack, actiune petrecuta in Petrosani si extinsa pana peste 700 km in Constanta,
si anume despre oameni, despre comportamentul lor in anumite situatii. Eu am
ajuns la concluzia ca sunt in stadiul Naivitate.101 cand vine vorba de
incredere. Lucru de care nu mi-e rusine, sincer. Mi-e teama mai mult sa nu imi
schimb aceasta perceptie, sa devin cineva caruia sa ii fie frica sa ofere
incredere, sa incetez de a mai fi deschisa fata de ceilalti si obligata sa
raman in stadiul de auto-conservare. Adevarul e ca daca nu risti, nu castigi. Si
de ce sa nu aspiri la potul cel mare si sa te impiedici de fiecare obstacol? Desigur
ca deja o iau pe aratura cu rationamentul, dar suntem cu totii obisnuiti cu
asta, that’s my charm. :D
Ca tot veni
vorba de persoane, trebuie sa mentionez ca am cunoscut niste oameni
extraordinari din mai pana acum si chiar sunt recunoscatoare pentru asta. Sa vedem
de acum incolo ce imi rezerva hazardul intrucat anul asta m-am hotarat sa dau
naibii chiria si sa incerc varianta camin. Mi-e dor de facultate de mor.
Si cu o
incheiere demna de ora 5:34, bogata in anacolut:
Good shit happen
to those who… are me. Si cu citatul de rigoare al clasicului nostru in viata: "F*ck yeah, bby!"
Tootles !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu