joi, 17 martie 2011

Defecte

            Ei bine, asta chiar este un titlu deloc pozitiv la prima vedere. De ce doar la prima vedere? Unii ar putea fi mirati de faptul ca as putea sa iau un defect ca un lucru pozitiv. Sigur ca resping din prima ideea ca personalitatea oamenilor sa fie catalogata doar dupa cele 2 criterii, calitati si defecte pentru ca, ce mama dracu’, suntem mult mai complecsi de atat.
[Daca nu am fi si ne-ar rezuma doar ca cei doi itemi atunci industria mentalitatii generatiei Sex and the city si derivatii (filmele siropoase, comediile romantice idioate care ma enerveaza pentru ca nu mi se vor intampla niciodata mie) si, in fond, toata psihologia ar pica impreuna cu ideile de genul barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus si am ramane la concluzia ca toti venim de pe Luna. (ma rog, cel putin eu, in momentul asta ma cataloghez usor lunatica din moment ce m-am reapucat sa scriu pe mirobolantul blog).]
                Deci ca sa nu o mai lungesc, cred ca un lucru bun al defectelor e ca toata lumea le poseda. Toti avem defecte si e de-a dreptul minunat ! Spun asta pentru ca defectul meu e ca imi placee la nebuniiiiiiieeeee sa judec oamenii. Stiu, e urat si incorect si aparentele insala bla bla blaa ! Dar realitatea nu sta in reguli morale scrise pe o bucata de hartie, nimeni nu da doi bani pe ele. Si desi mi-a fost demonstrat de 5543565843 de ori ca aparentele chiar insala, tot nu renunt la impulsul de a-mi face o parere preconceputa fata de cineva. Bine, de obicei mi se intampla sa am o parere buna si apoi sa fiu dezamagita, dar asta e alta poveste.
                De asemenea, proscriu toate pitipoancele si cocalarii. Prostia nu este o scuza. Si da, mi s-a atras atentia ca sunt alergica la prostie si ca nu suport sa stau in jurul persoanelor contaminate. Asta pentru ca asa este.
                Apropos de aparente, cred ca cea mai mare teapa mi-am luat-o in desfasurarea procesului de acomodare in Bucuresti. Nu ma asteptam, dar oamenii chiar te ajuta cand ai nevoie.. Cu asta nu prea eram obisnuita, recunosc. Asa ca jos palaria pentru majoritatea bucurestenilor pe care i-am intalnit eu :D

                Sincer mi-ar placea sa aflu si alte idei sincere si neprelucrate legate de defectele voastre si a celor din jur. Probabil o sa raman cu dorinta intrucat lumea are lucruri mai bune de facut decat sa imi raspunda mie pe blog :P

Tootles !

4 comentarii:

  1. Buna! Sunt Marius. Nu o sa ramai numai cu dorinta. Cineva chiar iti va raspunde. Acel cineva sunt eu. :D
    Ce pot sa spun despre defecte este ca fiecare are asa ceva. Chiar si eu am. :)) Insa cel mai important lucru este ca defectele sa nu depaseasca ca numar calitatile. Atunci e mai grav.
    Hai sa iti marturisesc unul din defectele mele: am incredere prea repede in oameni si acest lucru, in ziua de azi, nu este unul foarte bun. Mai am si alte defecte, dar e mai bine cand ti le spune altcineva. Fiecare si-a construit o parere despre mine, mai aproape sau mai departe de adevar. Cred ca este important mai intai sa descoperi o persoana inainte sa o etichetezi.
    Sper ca ai inteles ceva din ce am scris, dar ma cam lupt cu somnul in acest moment si ma cam biruie. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. intrebare?....dupa ce criterii deosebesti un defect de o calitate?ce te impiedica sa consideri ca ai doar calitati sau doar defecte?

    RăspundețiȘtergere
  3. @s_munez_26 Buna Marius ! In primul rand ma bucur ca imi citesti blogul si ca ai luat atitudine sa iti faci publica parerea :D Toata ideea asta cu defectele mi-a venit dintr-o discutie contradictorie cu niste prieteni cand anumite insusiri ale unor persoane erau catalogate de ei drept defecte, pe cand eu nu le vedeam asa. Si invers. Granita ce desparte un defect de o calitate e foarte fina si oscilanta.. La fel cum ceva ce tu apreciai la cineva drept o calitate dupa un anumit timp sa te enerveze si sa il subliniezi ca defect.
    Si daaaa, increderea in persoane care nu o merita e o greseala pe care o fac atat de frecvent incat m-am resemnat :))

    RăspundețiȘtergere
  4. @adi Criteriile sunt pur subiective. Asa cum am spus si mai sus, ceea ce unor oameni li se poate parea o calitate, eu poate o iau ca un defect. Deci da. Subiectivitatea sau, pe romaneste, daca ma enerveaza inseamna ca e un defect :P
    Cat despre a doua intrebare, nu cred ca exista cineva in lumea asta care sa se considere perfect, sa creada ca poseda numai calitati. Sau numai defecte, ar fi de-a dreptul trist.. Sa zicem ca respectul de sine te impiedica sa te vezi la una dintre extreme :-?

    RăspundețiȘtergere