Dumnezeu cu mila.

Fara cafea si cu laptopul deschis pe American Idol. Aceasta este situatia subsemnatei la ora 03:26, marti, 22 feb 2011. Stiu ca am lucruri mult mai bune de facut in acest moment, primul care imi vine in minte este mult-adoratul somn a carui lipsa o voi simti in cel mai acut mod maine la 7:30 cand trebuie sa ma prezint la seminarul de statistica. Adica notiuni de matemematica trase de par si facute sa para aplicabile in economie. Am mentionat ca acest mirobolant izvor de cunostinte asteapta sa se reverse la 7 jumate? Orele 730? Adica in 4 ore de acum. Ah, fir-ar.

Revenind la oile noastre (mereu mi s-a parut extrem de amuzanta sintagma asta, e o trimitere subtila catre elemente din familia lexicala si nu numai a vietii la stana), consider ca un gest extrem de previzibil ar fi sa explic lunga mea absenta si ignoranta incomensurabila de care am dat dovata lasandu-mi blogul in paragina. Din pacate sunt intr-un oarecare conflict cu previzibilitatea asa ca voi spune doar ca viata mea sociala s-a dezvoltat considerabil in ultima saptamana. (era si cazul…) asa ca recomand: show’uri de improvizatie, sesiuni de cumparaturi de 8 ore, narghilea, prajituri delicioase si double-hazelnut-caramel-latte-ul de la starbucks, incarcarea telefonului in noaptea dinaintea oricarei iesiri ca sa eviti crizarea membrilor familiei si “King’s Speech”. Daca se poate, nu toate in acelasi timp.

Mai am o ora jumate pana trebuie sa ma trezesc si sa ma prefac ca sunt o studenta constiincioasa. Magnific. Nu mi-era dor de stilul “traieste la limita” sincer. De maine presimt ca vor reincepe flirturile cu ibricul de cafea (nu stiu cum naiba tot reusesc sa dezvolt relatii cu diferite obiecte din apartamentul meu, noroc ca titlul blogului ma sustine). Cam atat pot preconiza pentru ziua de maine, intrucat presimt excedent de pana de semnal.

Mai am fix o ora si 33 de minute rezervate somnului. Dumnezeu cu mila.