“Die, Monday, die !” pare sa fie o sintagma des utilizata intr-o zi ca cea de azi, sa invocam un procentaj de vreo 92.36 % statistic vorbind, desigur.
Daa, e luni, daaa sunt din nou in minunata capitala a plaiurilor noastre mioritice siiiii daaaa, azi a fost prima zi de facultate din semestrul al doilea. De-a dreptul Minunat. Cu litera mare ca mi-a placut prea mult ziua de azi.
Refuz sa urasc ziua de luni din simplul motiv ca sunt prea individualista ca sa ma las condusa de instinctul gregar. Bullshit, da. Adevaratul motiv e ca, dupa Sesi si vacanta, in sfarsit am si eu timp sa imi intreprind ceea ce imi planific la ore pamantesti. Un exemplu de-a dreptul graitor ar fi faptul ca imi scriu postul pe blog la 6 post-meridian in loc de 4 dimi.
Recunosc ca ma pregatisem psihic vreo stamana pentru orarul vietii despre care m-am tot plans in postul anterior. (Imi place sa ma plang, e un hobby de-al meu.)
Dar azi am invatat ca teoria nu prea seamana cu practica. Si daca in teorie aveam de la 9:00 curs de statistica, in practica un procent de 29.63% din grupa 1710, seria C, Facultatea de Marketing, ASE era la Şarlo Café savurand diverse bauturi cu-continut ridicat sau nu de cofeina. Nici subsemnata nu iese din discutie. Ea e adepta espresso-ului lung cu lapte la lumina zilei. Noaptea s-a lasat de cafea ca are program full-time de somn, ca orice pensionara. Revenind la orar, seminarul de engleza de la ora 10:30 ne-a dus harcana peste drum la a doua doza de cafea sau ceva mai softcore pentru cei care sunt cu pensia dupa ei si si-au lasat medicamentele de corason acasa.
Si apropo de corason, ca si asa azi e 14 februarie, o zi incercuita si plina de inimioare in calendarul oricarui indragostit, eu sincer nu prea o suport. E prea… roz ! Si sa nu fiu inteleasa gresit, rozul e ok, dar nu in cantitati industriale ! Ma enerveaza sarbatoarea asta tocmai pentru ca e prea comercializata si cliseica. Vrei sa faci un gest dragut? NU ii lua iubitei o inima de plus ! Te asigur ca mai are vreo 3 acasa pe care le-a ascuns de tine ca sa nu o intrebi de unde sunt. Si asta pentru ca nici ea nu mai stie.
Revenind (din nou, pentru ca la mine cam pica semnalul), ma bucur si aceasta bucurie a mea are un mic grad de vinovatie pentru ca nu m-am gandit niciodata ca isi are sorgintea in sfarsitul vacantei, respectiv inceperea semestrului II. Dar asta este. Si stiu ca peste vreo 2 saptamani o sa regret aceasta afirmatie. Da’ tare.
Ramane doar sa ma plang de asta la momentul respectiv. Fiti fara grija, o voi face.
Si sunt putin ipocrita. Anul asta mi-a placut de Sfantul Valentin. Si fara sa existe in ecuatie vreo inima de plus. :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu