Lenea de pe lume. Lenea de pe lume este adunata in perimetrul camerei mele portocalii din blocul cu 3 etaje din micul orasel numit in mod normal Focsani , cocalaresc Focshangeles sau international “Ce? Focsani? Romania? Unde naibii e Romania?”
Ideea e ca, asa cum as enunta in mod normal fara sa fiu intrerupta cu anumite comentarii la adresa felului meu de a modifica cuvintele, “mi-e siluta de fac pana”.
Da, programul de vacanta nu a inceput cum m-as fi asteptat si asta pentru ca nu mi-am propus sa stau cu un castron de alune in fata laptopului imitand o veverita pe ritmurile Guns’n’Roses.
(am luat o pauza pentru exercitiul de imaginatie si pentru imaginea vizuala rezultata. Am ajuns la concluzia ca e cam trista)
Revenind la ideea vacantei, nu pot sa spun decat ca e exact ceea ce aveam nevoie: timp pe care sa imi permit sa il pierd aiurea. Nu de alta, dar Bucurestiul are cu totul alt fus orar. Daca in Focsani in jumatate de ora mergi pe jos dintr-un capat in altul al orasului, in Bucu’ abia traversezi strada si asta pentru ca ai prins rosu la semafor (si nu treci pentru ca esti din provincie si esti obisnuit sa traversezi pe verde). Nu mi-a fost foarte usor sa ma adaptez, dar nici imposibil. Imi place Bucurestiul. Recunosc ca imi place. Ai atat de multe de facut incat nu ai timp sa te plictisesti. Sau sa iti termini de facut ce ti-ai propus. Singurul inconvenient ar fi stresul. Si oamenii. Oamenii care sunt atat de multi si de diferiti. Si de stresati. Am invatat ca esential este sa nu imprumuti starile de la ceilalti.
Aveam zile cand ma intorceam de la facultate ingrozitor de stresata si cu un milion de griji si nici macar nu stiam de ce. Pana cand imi aduceam aminte de discursul interminabil al colegei mele despre nu-stiu-ce tema ce necesita in mod absolut, imperativ si necesar sa fie facuta. Sau despre modul in care profu calculeaza mediile. Sau despre hartia igienica cu care se sterge el la fund.
Da, chiar pot sa dorm noaptea si fara sa cunosc informatiile mai sus mentionate.
Si apropos de dormit… ar cam fi cazul. Asa ca, daca citesti asta, nu te uita si la ora postarii. Pretty please with cherry on top. :D
Chiar si asa, e bine tare acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu